Colega timida revine si il mai ia o data la rand pe Domnu Roz (3)

16 septembrie 2025
18:59
Intimis 25.png

Biroul părea întotdeauna mai liniștit după ora șase. Telefoanele nu mai sunau, e-mailurile se rarefiau si in locul gălăgiei se așternea liniștea si calmul. Atunci îl observam cel mai mult – pe șeful meu, domnu roz, cum ii spuneam eu. Ziua era elegant, eficient și extrem de profesionist. Dar când soarele apunea în spatele orizontului, ceva se schimba în prezența lui. Își slăbea cravata, își descheia gulerul și se lăsa pe spate în scaun, ca și cum greutatea lumii i-ar fi fost în sfârșit luată de pe umeri. Puteam să-i văd și umflătura prin pantaloni si nu mai era cazul doar sa îmi imaginez, deja ne futuseram o data, la el acasă, când chipurile avea nevoie urgenta de un dosar. 
(Citeste aici partea a 2a)

Dar de atunci cumva, fața lui roz ce se contorsiona in momentul in care ejaculase in gura mea, îmi rămăsese adânc întipărită in minte. Si vroiam din nou si din nou.

Insă mi-am spus că nu era nimic, ca lui nu ii mai pasa,  că doar ochii mei zăboveau prea mult doar pentru că eram obosită. Dar nu puteam ignora felul în care mă privea uneori – ca și cum ar fi avut un gând pe care nu îndrăznea să-l spună cu voce tare.

Într-o seară, când îmi strângeam lucrurile, m-a chemat înapoi.

„Poți să mai rămâi puțin? Am nevoie de ajutor să termin acest raport.”

Am fost de acord, deși inima îmi bătea mai repede decât ar fi trebuit. M-am așezat în fața lui, cu hârtiile întinse între noi, dar fiecare cuvânt se estompa sub tensiunea care se acumula în cameră. Mâinile noastre s-au atins o dată, de două ori, în timp ce ne dădeam documentele. La a treia oară, niciunul dintre noi nu s-a retras repede, în timp ce pula lui erectă se freca de mine.

Când am ridicat în sfârșit privirea, ochii lui i-au întâlnit ai mei. Erau ascuțiți, fermi și, fără îndoială, diferiți de distanța prudentă pe care o păstra de obicei. Am simțit cum se schimbă atmosfera, încărcată de o permisiune tacită.

„Lucrezi prea mult”, a spus el încet, cu o voce mai joasă decât de obicei.

„La fel și …tu”, i-am răspuns, deși cuvintele mi-au ieșit tremurând.

A urmat tăcerea, dar nu era o tăcere goală. Era plină de posibilități, de pulsul a ceva atât imprudent, cât și inevitabil. El s-a întins peste birou, de data aceasta atingându-mi degetele în mod deliberat. Mi s-a tăiat respirația, deși nu m-am îndepărtat.

Acel mic contact a fost suficient pentru a sparge orice zid ne-a ținut despărțiți. El s-a ridicat, a ocolit biroul și s-a oprit în fața mea. Mi-am dat capul pe spate pentru a-i întâlni privirea și, în ochii lui, am văzut același conflict care mă bântuia de săptămâni întregi: dorința luptându-se cu reținerea.

„Nu e înțelept”, mi-a șoptit el.

„Știu”, am recunoscut, deși vocea mea trăda emoția care mă cuprindea.

Mâna lui s-a ridicat la obrazul meu, caldă și atentă. Doar gestul acela mi-a provocat fiori pe șira spinării, nu mi-l imaginam si asa, calm si romantic. Când în sfârșit s-a aplecat, buzele lui au întâlnit buzele mele cu o foame care era clar că așteptase, acumulându-se în umbrele nopților târzii și ale privirilor furate.

Sărutul s-a adâncit, încet la început, apoi urgent, ca și cum amândoi ne-am dat seama cât de fragil era momentul. Era riscant, chiar periculos, dar era și îmbătător. M-am topit în el, uitând pentru o clipă că pereții biroului ascundeau secrete prea ușor de dezvăluit. Insa nu imi păsa dacă ne vede cineva, chiar mi se părea mai incitant. 

M-am așezat pe burta pe birou, cu fundul cât mai sus si l-am așteptat în timp ce el s-a așezat in spatele meu. Eram pregătită și udă, iar pula lui a alunecat fără niciun efort în pizda mea proaspăt epilată. De îndată ce a intrat și am simțit cum pula lui îmi umple pizda am știut că o să  am probleme. Nu aveam să rezist atât cât îmi doream. În timp ce îmi penetra păsărica, sânii mei săreau, fundul mi se se unduia, iar gemetele și țipetele făceau să  simt pula și mai tare si mai adânc. M-a izbit de câteva ori mai tare, mai violent si o simțeam cum îmi urcă si mai adânc in mine dar am reacționat gângurind,si i-am spus „e atât de adânc, papi roz”. S-a aplecat și mi-a prins sânii moi și sfârcurile tari. Era prea mult pentru mine în acel moment.

Știam că nici el nu mai va rezista mult timp. Am  gemut și i-am spus: „Folosește-mă după bunul tău plac, vreau să te simt cum ejaculezi în mine”. Cu aceste ultime cuvinte, am gemut și mai tare si am primit primul dintre mai multe jeturi de spermă ce au început să-mi curgă din pula lui adânc în pizda mea. I-am mai spus: „Mmmm, îmi place să te simt cum ejaculezi si îmi umpli pizda de spermă , boss”.

Am mai  rămas întinsă pe o parte o vreme și am simțit cum sperma se  scurge pe picior…

Când ne-am despărțit în cele din urmă, nu am vorbit imediat. Tăcerea nu mai era apăsătoare – era vie, vibrând de ceea ce tocmai se întâmplase și de semnificația acestui lucru. Fruntea lui se odihnea pe a mea, respirația lui era neregulată în timp ce încă îmi mângâia clitorisul, părea ca mai vrea…

„Mâine, totul revine la normal”, a spus el, deși mâna lui încă zăbovea pe talia mea.

„Desigur”, am răspuns, deși niciunul dintre noi nu credea asta.

Pentru că în acel moment, amândoi știam: odată ce linia fusese trecută a doua oară , nu mai era cale de întoarcere.

De atunci, mă culc cu domnul roz zilnic după serviciu.

VA URMA
Daca iti place cum scriem si in special povestea asta un spritz virtual, pe Revolut, ar merge perfect ca mulțumire: https://revolut.me/888m8888

Related Articles

16 septembrie 2025

Biroul părea întotdeauna mai liniștit după ora șase. Telefoanele nu mai sunau, e-mailurile se rarefiau si in locul gălăgiei se așternea...

16 septembrie 2025

Biroul părea întotdeauna mai liniștit după ora șase. Telefoanele nu mai sunau, e-mailurile se rarefiau si in locul gălăgiei se așternea...

16 septembrie 2025

Biroul părea întotdeauna mai liniștit după ora șase. Telefoanele nu mai sunau, e-mailurile se rarefiau si in locul gălăgiei se așternea...

16 septembrie 2025

Biroul părea întotdeauna mai liniștit după ora șase. Telefoanele nu mai sunau, e-mailurile se rarefiau si in locul gălăgiei se așternea...

16 septembrie 2025

Biroul părea întotdeauna mai liniștit după ora șase. Telefoanele nu mai sunau, e-mailurile se rarefiau si in locul gălăgiei se așternea...