Două surori

Titanic

Un film de trei ore pe care nu l-am văzut niciodată

Aveam optsprezece ani și credeam că sunt bărbat. Că lumea n-are cum să mă mai surprindă. Încrederea aia oarbă pe care o ai când ești prost și tânăr, înainte ca viața să te ia la palme și să-ți arate cât de puțin știi.

Prietena mea, Ioana, avea nouăsprezece. Fată liniștită. Unghii scurte, cărare pe mijloc, bluze cu mânecă lungă chiar și vara. Genul de fată pe care o prezinți părinților tăi și ei zâmbesc ușurați. Ceea ce nu știau părinții mei, și ce abia începeam să descopăr eu, era că Ioana avea un întuneric dulce ascuns sub toată cuminția aceea. Un întuneric pe care mi-l dezvăluia bucată cu bucată, ca pe un cadou ambalat în prea multe straturi, teribil de încet, teribil de calculat.

Sâmbătă seara. Sfârșit de noiembrie. Orașul mirosea a frunze putrede și a primele brume. Ioana voia la cinema de două săptămâni, la Titanic, filmul despre care vorbea toată lumea. Am luat bilete fără discuție. Orice pretext să stau lângă ea două ore în întuneric valora oricâți bani.

Mi-a sunat telefonul fix cu o oră înainte să plec.

— Vine și Dana.

Dana era sora ei. Aceeași vârstă cu mine, optsprezece, dar atât de diferită de Ioana încât ai fi jurat că nu cresc în aceeași casă. Dana era ceea ce bătrânii din cartier ar fi numit „foc". Ochi verzi, gură mare, un râs care se auzea de la capătul străzii. Purta haine strâmte, vorbea tare, și avea obiceiul să te fixeze cu privirea câteva secunde mai mult decât era confortabil, ca și cum te dezbrăca în minte și decidea dacă merită efortul.

— Nicio problemă, am zis. Și chiar nu era. N-aveam cum să știu.

Sala era plină. Am găsit locuri în partea stângă, pe un rând scurt, lipit de perete, cu doar trei scaune. M-am așezat pe cel de lângă zid. Ioana în mijloc. Dana pe margine, spre culoar. Luminile s-au stins, cortina s-a tras, și coloana sonoră a umplut sala ca apa care inundă o cameră.

Am stat cuminte vreo douăzeci de minute. Aveam brațul pe spătarul scaunului ei, degetele atârnând lejer pe umărul Ioanei, și mă uitam la ecran cu conștiinciozitatea unui elev la examen. DiCaprio desena. Kate Winslet se plictisea pe vapor. Muzica urca și cobora dramatic.

Apoi Ioana mi-a luat mâna.

Fără avertisment, fără să întoarcă privirea de la ecran, mi-a cuprins încheietura cu degetele ei subțiri și mi-a coborât palma sub fustă, între coapse. Gestul a fost atât de  natural, atât de lipsit de ezitare, încât o clipă m-am întrebat dacă face asta din obișnuință, ca și cum ar fi apăsat un buton al unui aparat familiar.

Am nimerit pe materialul chiloților ei. Subțire. Umed. Cald ca febra. Degetele mi s-au crispat o secundă, apoi am început să o ating, încet, cu precauția unui hoț care dezamorsează o alarmă. Am trecut peste cusătura chiloților, am apăsat ușor, am simțit buzele ei despărțindu-se sub material ca o fructă coaptă. Ioana a expirat o dată, lung, pe nas, și și-a desfăcut genunchii cu un centimetru.

Am tras materialul la o parte. Degetele mele au întâlnit piele fierbinte, rasă, și o umezeală densă care mi-a acoperit vârful degetelor instantaneu. I-am atins clitorisul cu degetul mijlociu, am trasat un cerc, apoi altul, și când am coborât și am pătruns-o cu un deget, ea și-a înfipt unghiile în cotiera scaunului și și-a mușcat buza de jos atât de tare încât am crezut că o să sângereze.

Atunci am simțit mișcare în stânga mea. Dana se uitase.

Nu la ecran. La noi. La mâna mea, la fusta surorii ei, la expresia de pe fața Ioanei. Am înghețat. Stomacul mi s-a strâns ca un pumn. În capul meu rulau deja scenariile catastrofale: scandal, palme, ieșire furioasă din sală, despărțire.

Dar Ioana nu intrase în panică. Dimpotrivă. S-a aplecat spre Dana și au început să șoptească. Gurile lor se mișcau repede, aproape lipite, iar eu stăteam între ele ca un om care nu vorbește limba și încearcă să citească pe buze în întuneric. Tot ce am prins a fost zâmbetul Ioanei, larg, viclean, și reacția Danei: o sprânceană ridicată, apoi o privire aruncată spre mine, apoi un rictus pe care nu l-am putut interpreta decât într-un singur fel.

Ioana s-a întors spre mine.

— Dana zice că vrea la perete. Schimbă-te cu mine.

Vocea ei era plată, obișnuită, ca și cum discutam despre locuri în autobuz. Dar ochii nu aveau nimic obișnuit. Ochii ardeau.

M-am ridicat. Ne-am inversat. Acum eu eram în mijloc. Ioana la dreapta mea, Dana la stânga, lipită de peretele sălii, protejată de întunericul cel mai dens din tot rândul. Filmul continua pe ecran cu indiferența lui totală. Nimeni din sală nu se uitase la noi. Nimeni nu știa nimic.

Ioana și-a aranjat jacheta pe genunchi, mi-a prins mâna dreaptă și a readus-o între coapsele ei, acolo unde fusese. Am reluat ritmul, degetele familiarizate deja cu geografia ei. Un deget înăuntru, apoi două, mișcări lente, profunde, cu degetul mare frecând clitorisul la fiecare penetrare. Ioana respira pe gură, cu ochii închiși, cu maxilarul încleștat.

Apoi, fără să se uite la mine, a rostit patru cuvinte care mi-au tăiat respirația:

— Fă la fel și cu ea.

Am întors capul spre Dana. Mă privea deja. Ochii verzi aveau un luciu febril, buzele erau întredeschise, pieptul i se ridica și cobora vizibil. Nu trebuia să vorbim. Răspunsul era scris pe fața ei cu litere de neon.

Am întins mâna stângă. Și am dat de zidul de denim. Dana venise în blugi strâmți, cu nasture gros și fermoar metalic. Am reușit să deschid nasturele cu degetul mare, am tras fermoarul în jos, dar materialul rigid nu-mi lăsa mâna să coboare mai mult de câțiva centimetri. Am forțat, m-am contorsionat, dar era ca și cum ai fi încercat să strecori pumnul într-o sticlă.

Dana se arcuia pe scaun, încercând să-mi facă loc, și în alt context ar fi fost comic. Ioana s-a aplecat peste mine, a pus-o pe Dana pe genunchi și i-a spus ceva la ureche. Amândouă s-au ridicat și au dispărut pe culoar, spre toalete.

Am stat singur cinci minute. Cele mai lungi cinci minute din viața mea. Pe ecran, vaporul se apropia de aisberg, și eu mă apropiam de ceva la fel de inevitabil. Mâna dreaptă mi se lipea de coapsa pantalonilor, umedă de la Ioana, și mirosul ei dulceag, ușor sărat, urca de pe degete și mă înnebunea.

Au revenit. S-au strecurat pe scaune. Dana și-a așezat jacheta peste poală. Când am ridicat marginea jachetei cu degetele, am înțeles ce se întâmplase acolo. Pantalonii erau coborâți până sub genunchi, iar chiloții dispăruseră complet. Sub palmă era doar piele. Caldă, netedă, ușor transpirată, cu o umezeală abundentă pe care am simțit-o înainte s-o ating propriu-zis, doar din căldura care radia de acolo.

Am atins-o cu două degete. Dana s-a crispat ca atinsă de un fier încins. Tot corpul i-a tresărit, genunchii i s-au desfăcut larg, și a scos un sunet gâtuit, abia audibil, pe care l-a sufocat mușcându-și dosul mâinii. Era udă de nu mă așteptam. Buzele ei erau groase, calde, deschise, și degetele mele au alunecat între ele cu o ușurință care m-a electrizat. Am pătruns-o cu un deget, apoi cu al doilea, și am simțit-o cum se contractă pe mine, strângând și eliberând, strângând și eliberând, ca un reflex pe care nu-l controla.

Aveam acum fiecare mână în altă lume. Dreapta în Ioana, care gemea scurt și sec la fiecare mișcare, cu pereții ei strâmți și contractați. Stânga în Dana, care era mai largă, mai moale, o udă abundentă care mi se prelingea pe degete și îmi uda palma. Două temperaturi diferite, două texturi diferite, două respirații diferite, sincronizate de aceleași degete. Capul mi se învârtea. Simțeam fiecare detaliu de zece ori mai intens decât normal, ca și cum adrenalina și excitația îmi amplificaseră fiecare terminație nervoasă.

Pula mea era tare ca un băț de fier. Apăsa pe materialul pantalonilor și mă durea fizic.

Ioana știa. Nu trebuia să-i spun, nu trebuia să mă mișc. A ridicat jacheta de pe genunchii mei, a aranjat-o ca un cort peste poala mea, și mi-a deschis pantalonii cu degete rapide, experte. A coborât elastic boxerilor și m-a eliberat. Am simțit aerul rece al sălii pe pielea fierbinte a pulei și m-am cutremurat. Era sculată complet, pulsând vizibil, cu venele umflate și cu un fir subțire de lichid care se întindea de la vârf ca un fir de păianjen.

Ioana a cuprins-o în palmă și a început să mă pompeze. Încet la început, cu degete ferme, strângând sub capul sculei la fiecare mișcare descendentă. Ritmul ei era precis, calculat, ca și cum număra în gând.

Și atunci am simțit a doua atingere.

Degete mai mici. Mai reci. Nesigure la început, explorând, apoi din ce în ce mai curajoase. Dana își strecurase mâna sub jachetă și-mi cuprinsese baza pulei, acolo unde degetele Ioanei nu ajungeau. Amândouă mă mângâiau simultan, cu ritmuri ușor diferite care se întâlneau și se despărțeau ca două melodii cântate în canon. Simțeam palmele lor, degetele lor, căldura lor, și contrastul era devastator: Ioana sigură și precisă, Dana tremurândă și lacomă.

Sala era plină. Sute de oameni care plângeau în timp ce vaporul se scufunda pe ecran. Iar eu eram între două surori care-mi frecau pula în întuneric în timp ce eu le futeam cu degetele pe amândouă. Dacă cineva ar fi aprins luminile în clipa aceea, ne-ar fi găsit pe toți trei cu ochii închiși, cu gurile deschise, cu mâinile dispărute sub jachete, transpirați și tremurând.

Dar nimeni n-a aprins luminile.

Am încercat să rezist. Am încercat să mă gândesc la altceva, la orice, la tabla înmulțirii, la meciuri de fotbal, la profesoara de matematică. N-a funcționat. Mișcările lor erau prea sincronizate, strânsoarea prea perfectă, căldura palmelor lor prea mult. Am simțit cum orgasmul se adună în mine ca o furtună care vine de la orizont, cum urcă din tălpi prin gambe, prin coapse, prin coloana vertebrală, și n-am mai putut face nimic.

— Termin, am șoptit cu dinții încleștați.

Dana și-a retras mâna fulgerător, ca arsă. Dar Ioana a făcut exact opusul. A strâns mai tare, a accelerat, și cu cealaltă mână a apăsat jacheta peste mine. Am ejaculat lung, în valuri groase, fierbinți, care i-au umplut palma și s-au prelins printre degete. Ea n-a oprit. A continuat să-mi mângâie capul sculei cu vârful degetelor, frecând sperma pe piele în mișcări circulare lente, stoarcând fiecare strop cu o răbdare care mă fascina și mă speria în egală măsură.

Apoi și-a adus mâna la lumina ecranului și s-a uitat la ea. Degetele ei luceau, acoperite, cu fire albe care se întindeau între ele. M-a privit fix, fără nicio expresie, și și-a dus degetele la gură, unul câte unul, cu limba trecând pe fiecare, lingând palma toată, fără grabă, fără jenă, cu ochii în ochii mei, ca o pisică care se spală după ce a mâncat.

Am uitat să respir vreo zece secunde.

Nu m-am oprit din ce făceam. Degetele mele continuau să lucreze în amândouă. Am crescut ritmul, am adăugat presiune pe clitoris cu degetul mare, mi-am curbat celelalte două degete înăuntru, căutând punctul ăla de pe peretele frontal care le face pe femei să-și piardă controlul. Ioana l-a găsit prima. S-a încordat brusc, și-a prins coapsele pe mâna mea ca într-o menghină, și a rămas așa câteva secunde lungi, nemișcată, cu o expresie de concentrare totală pe față, ca și cum asculta un sunet pe care doar ea îl auzea. Apoi s-a relaxat dintr-odată, exhalând prelung, și s-a lăsat pe scaun cu ochii pierduți undeva deasupra ecranului.

Dana a durat mai mult. Se mișca pe scaun, își ridica șoldurile imperceptibil în ritmul degetelor mele, mușca materialul jachetei ca să nu scoată sunetele care voiau să iasă din ea. Când a venit, a venit ca un cutremur. Mi-a apucat încheietura cu amândouă mâinile și mi-a blocat mâna acolo, adânc în ea, în timp ce pereții ei interiori se contractau pe degete, ritmic, puternic, ca un puls care se accelerează și apoi încetinește. A durat mult. Treizeci de secunde, poate mai mult. Se cutremura toată, cu ochii strânși, cu buzele albe de cât le mușca. Apoi m-a eliberat. A deschis ochii, m-a privit, și pe fața ei am citit ceva ce nu văzusem la nimeni: recunoștință amestecată cu rușine amestecată cu dorința de a o lua de la capăt.

Apoi totul s-a oprit.

Dana și-a tras pantalonii. Ioana și-a netezit fusta. Eu mi-am închis fermoarul cu mișcări de chirurg. Am stat toți trei nemișcați, cu privirile pe ecran, unde vaporul se scufunda și oamenii mureau și muzica plângea. Un observator neavizat ne-ar fi crezut trei tineri absorbiți de tragedie. Nimeni n-ar fi ghicit că fiecare dintre noi avea inima bubuind, pielea transpirată, și un secret comun care ne lega mai strâns decât orice lanț.

S-au aprins luminile. Ne-am ridicat. Am ieșit pe culoar, printre rânduri, amestecați cu restul publicului care își ștergea ochii și comenta finalul. Am traversat holul cinematografului cu fețe neutre, ca trei actori care tocmai au terminat cel mai bun spectacol din viața lor și acum se întorc în lumea reală.

Le-am dus acasă cu mașina. Ioana stătea pe locul din dreapta cu mâna pe coapsa mea, frecând încet, absent, ca și cum nu-și dădea seama. Dana era pe bancheta din spate, tăcută. Când am oprit în fața casei lor, Ioana s-a aplecat și m-a sărutat. Lung, deschis, cu limbă, cu gust de sperma mea încă pe buzele ei. Am ramas fără cuvinte...plm.

Dana a deschis portiera din spate. A pus piciorul pe asfalt, s-a oprit, s-a uitat la mine în oglinda retrovizoare. Mi-a susținut privirea trei secunde care au cântărit cât o oră. Apoi a zâmbit, a ridicat din sprâncene, și a închis portiera.

Am condus spre casă pe geam deschis, cu aerul rece tăindu-mi fața, cu mâinile pe volan care încă miroseau a ele, fiecare la câte o mână, amestecuri diferite pe care nu voiam să le spăl. Când am ajuns, m-am trântit pe pat și m-am masturbat. De două ori. Prima dată gândindu-mă la Ioana. A doua oară la Dana. Sau poate invers. Nu mai contează ordinea.

N-am dormit în noaptea aceea.

Dimineața, telefonul a sunat. Ioana. Vocea ei era veselă, ușoară, fără nicio urmă din noaptea trecută.

— Dana întreabă dacă mai mergem la cinema weekendul ăsta. Zice că a pierdut finalul filmului și că vrea să-l revadă.

Am rămas câteva secunde cu telefonul la ureche, fără să vorbesc. Apoi am râs.

— Spune-i să nu mai vină în blugi data viitoare.

Ioana a tăcut o clipă. Apoi a râs și ea, un râs jos, conspirativ, care mi-a confirmat ce bănuiam deja: seara aceea nu fusese un accident. Fusese o audiție. Iar eu tocmai luasem rolul.